Aparate online
Cele mai actuale informaţii
După cam vreo două luni a venit și timpul vacanței. Părinții și-au luat concediu, iar ceilalți membri ai familiei erau deja în vacanță. Cam vreo două zile a durat împachetatul. Am pornit mașinile și, la drum. Dar am uitat să vă povestesc despre destinația aleasă de noi pentru a ne relaxa. Cam la trei sute de kilometri de casă, în munți am găsit un loc fantastic, ca de basme. Era loc pentru corturi, liniște și nici măcar un turist nu s-a gândit să poposească acolo. Odată ajunși am început a despacheta lucrurile noastre, fiecare în parte. Totul perfect, numai că tata nu știa cum se montează cortul. A tot încercat dar nu a reușit. Am vrut să îl ajutăm însă el a spus că este capul familiei și că vrea să îl monteze singur. După ce seara s-a lăsat a acceptat ajutorul meu. Mi-a luat în jur de cinci minute pentru a-l monta. S-a uitat crucit la mine, și mirat m-a întrebat de unde am învățat. Atunci i-am reamintit că eu împreună cu prietenii și colegii mei mergem în fiecare an la mare cu corturile. A zâmbit și mi-a spus că foarte bine fac. Au urmat câteva zile de neuitat. În fiecare zi plimbări în natură, iar seara, adunați în jurul focului am spus istorioare și pățănii. Tare ne-am mai amuzat de întâmplările părinților noștri. Am descoperit atunci multe despre părinții mei: cum s-au cunoscut, cum a fost atunci la facultate, cum comunicau între ei (își trimiteau scrisori, cam două pe săptămână, ceea ce m-a mirat foarte mult) ce pățanii au avut, și altele. A fost foarte interesant să ascult și să aud atâtea lucrui noi și interesante despre familia mea. Am rămas uimit de faptul că fiecare dintre noi este atât de deschis iar barierele dintre noi, copiii și părinți au dispărut.
Acum știu că pot avea încredere deplină în familia mea și că mă pot baza oricând pe ea. Cred că și părinții nostri sunt de aceeasi parere și mai cred că sunt mult mai bucuroși decât noi că în sfârșit am avut o vacanță numai a noastră. Timp de cinci zile am stat în acel paradis, după care a venit vremea să pornim spre casă, din cauza parinților: li se terminaseră concediul. În drum spre casă tata ne-a promis că și anul viitor vom merge în același gen de excursie, spre mirarea tuturor. Nu știam că chiar așa de încântat a fost. Mai mult, a renunțat la excursiile lui sofisticate, unde i se aducea totul pe tavă în schimbul unei experiențe unice, de care are parte în fiecare an.
Acum stăm toți, în jurul șemineului, ne uităm la poze și ne aducem aminte de cum a fost în acea unică vacanță. Încă de acum tata vrea să planifice următoarea vacanță, ceea ce ne-a lăsat cu gura căscată pe toți, el fiind o persoană care mereu primește de-a gata, neplăcându-i să planifice. Privind la poze îmi aduc aminte cât de frumos a fost și cât de bine ne-am simțit toti la un loc. Acea vacanță ne-a făcut să avem mai multă încredere unul in celalalt, să fim mai dechisi și înțelegători și să fim o echipă indistructibilă.
Îmediat vom iesi cu toții afară pentru a ne bucura de zăpada albă și pufoasă oferită de iarna. Vom face chiar și un om de zăpadă imens împreună. Dar parcă tot mai bine e în casă, la caldură, e parerea mea, dar în acest moment suntem o echipă și nu se decide individual. Pentru prima dată în acest an am făcut totul împreună: am imbrăcat bradul, am ajutat-o pe mama în bucătărie să pregătească bunătățile de mâncăruri și am petrecut sărbătorile de iarnă împreună, bucurandu-ne unul de celalalt.
Așadar, o simplă excursie a schimbat totul în familia mea. Ne înțelegem mult mai bine, iar în casă se găsește o atmosferă de neimaginat. De abia așteptăm să planificăm următoarea vacanță, împreună, cu toți membri familiei și să trăim cu intensitate acele momente de relaxare produndă.
